Parte integranta a judetului Alba, comuna Hopirta este dispusa aproximativ nord-estic in cadrul teritoriului judetean. Se inscrie in categoria comunelor de marime medie, ocupand o suprafata de 6148 ha. Din punct de vedere demografic, cu o populatie de 1372 locuitori, Hopirta face parte din categoria comunelor mici ale judetului Alba.

Teritoriul sau administrativ se invecineaza la vest si nord-vest cu orasul Ocna Mures, la nord-est cu cel al comunei Noslac, la est cu teritoriile comunelor Farau si Sona, si in sud si sud-est cu cel al comunei Lopadea Noua.
Sistemul comunal habitual este constituit din 5 sate:
•    Hoparta – sat resedinta
•    Silivas situat la 2 km.
•    Turdas la 4 km.
•    Spalnaca la 4 km.
•    Vama Seaca la 6 km.

Toate satele comunei Hoparta sunt mici sub 500 locuitori si au functie economica exclusiva agrara. Legaturile cu sistemul de localitati al judetului sunt asigurate prin drumul judetean modernizat 107 E (Aiud – Ciumbrud – Bagau – Hopirta – Spanaca) si DJ 107 D (Unirea – Ocna Mures – Vama Seaca – Farau – Silea) prin care comuna este racordata la drumul national. Astfel satul Hoparta este situata la cca. 50 km. fata de resedinta judetlui, municipiului Alba Iulia, iar fata de cel mai apropiat oras respectiv Ocna Mures, la 17 km. Aiudul, centrul de importanta zonala cu rol de echilibru in economia judetlui, este situat la 16 km. ambele localitati urbane asigura comunei Hoparta legatura cu sistemul feroviar national. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Hopirta este situat in regiunea centrala a Depresiunii Transilvaniei, in cadrul dealurilor Tarnavei Mici. Aceste dealuri reprezinta partea nordica a Podisului Tarnavelor, cuprinsa intre vaile largi ale Muresului la nord si la vest si ale Tarnavei Mari la sud, in timp ce la est se inregistreaza anumite dificultati cu privire la evidentierea limitei fata de sectorul subcarpatic corespunzator.

Teritoriul administrativ al comunei Hopirta se incadreza in peisajul dealurilor Tarnavei Mici. Acestea, prin pozitie, aspecte morfologice si particularitati de peisaj, constituie o unitate de tranzitie intre Campia Transilvaniei si podisurile Secaselor si Hartibaciului, avand tesaturi asemanatoare cu acestea si o serie de caractere proprii, care ii ofera individualitate geografica. Vaile largi, asemenea unor depresiuni asimetrice, se impun ca arii de relativa discontinuitate fizico-geografica dar si cu spatii favorabile dezvoltarii asezarilor omenesti, agriculturii, industriei si cailor de comunicatie, fiind adevarate zone polarizatoare pentru dealurile inconjuratoare.

Elemente de relief si tentorialitate
Teritoriul administrativ al comunei Hoparta are o configuratie data de integrarea in cadrul Dealurilor Tarnavelor Mici (Dealurilor Ocna Mureg) respectiv in cadrul Depresiunii Lopadea Noua si Depresiunii Farau. Aceasta regiune se suprapune in mare parte cultelor stranse sub forma de anticlinale din vestul Depresiunii Transilvaniei.
Principala caractenstica morfologica o constituie gradul inaintat de modelare a teritoriului. Sunt intalnite vai asimetric dezvoltate, adevarate depresiuni subsecvente, separate de interfluvii, pe care se pastreaza destul de bine nivelul de eroziune.
Teritoriul comunei Hoparta are o configuratie complexa impusa de prezenta si forma vailor (Valea Seaca, Ratu Turdas, Sumudul, Spalnaca, Silivas). Satele Hoparta, Turdas, Spalnacu si Silivas sunt amplasate in zona bazinelor de obarsie, in partea centrala a acestora si de-a lungul micilor paraiase care delimiteaza valea principala. Satul Vama Seaca este amplasat pe axa raului Valea Seaca, in partea inferioara a depresiunii Farau. Astfel teritoriul comunei Hopirta este subordonat unor axe transversale orientate vest-est sau sud, vest-nord est si o axa longitudinala orientata nord-sud, controlata de Valea Seaca. Regedinta localitiatii satul Hopirta este ca o veritabila ‘caracatita, isi arunca „tentaculele”, spre toate celelalte sate, rezultand o configuratie radiala. Altitudinal teritoriul comunei prezinta o diferenta de nivel de 267 m. intre punctul cel mai inalt (Dl. Hoparta – 537 m.) si zona cea mai joasa (lunca raului Valea Seaca – 270 m.)

Satul Hopirta
Este imprejmuit de culturi deluroase, care genereza o microdepresiune cu deschidere spre vest. Vatra satului are o forma alungita, ramificat pe glacisul de acumulare din cadrul versantului stang dar si pe vai. Principalele formatiuni deluroase care inconjoara satul Hoparta sunt: la sud Dl. Hoparta (537 m) cu terenurile grofului (La Grofu) si pamantul gol, fara padure, de sub padure numit (Taurele), in partea de est Dl. Huma; in nord la Radnic Coasta lui Moise, Coasta Hucilor, La Razoare si sub Tufe. Vatra Satului se afla la altitudini cuprinse intre 314 m. si 375 m.

Satul Turdas
Este amplasat in cadrul unui bazinet cu aspect de golf, care se deschide spre nord, bazinet format din paraul Turdasului. Vatra satului este strajuita la sud de Dl. Turdasului (457 m.) la este de Dl. Comorfila (481 m.) Dl. Supracoastei (442 m.) si Dl. Algios (la Vulcu cu altitudini de pana la 400 m.). in sectorul nord-estic si nordic este Dl. Huma (de peste 430 m.) cu versantul spre nord un imens platou denumit de localnici „Sas” Sectorul de versant cu orientare sudica a fost plantat cu vita de vie, luand denumirea de Coasta Viilor, Via Balului. Satul Spalnaca este amplasat in bazinul Vaii Satului (Valea Spalnacii) si partial (Hodaile Satului) se dezvolta in valea paralela, valea Sumudului sunt imprastiate de la 310 m. la 380 m. altitudine. Latura vestica este flacanta de Dl. Silivavului, Dl. Gacerea cu Vf. Taclului (517.2 m.) iar la sud Dl. Huma, Vf. Taclului este socotit „barometrul ploilor si al secetelor cand e ceata pe el e rost de ploaie”.

Satul Silivas
Este satul care ocupa pozitia nord-vestica fiind amplasat paralel cu satul Spilnaca de-a lungul cursului superior a vaii Silivasului. Iconjurata de dealuri, vatra satului Silivas pare arena unui amfiteatru. Altitudinea satului este intre 310-420 m. la sud localitatea este strajuita de Dl. Silivasului (Vf. Gurguiata – 478.9 m) la este Dl. Gilcerea (Vf. Taclului 517.2 m.) iar la vest de Coasta Zapozii (522 m.) Vatra satului este formata din 2 trupuri delimitate de cursul paraului si continuitate de-a lungul acestei ape.

Satul Vama Seaca
Este amplasat de-a lungul raului Valea Seaca, pe baza versantului (Dl. Cetate) la contactul acestuia cu lunca, pe un glacis format atat prin retragerea versantului, cat si prin acumularea materialelor spalate. Este partea inferioara a depresiunii Farau. Specific pentru aceasta este asimetria, versantul drept (zona de cuesta) fiind foarte abrupt (Coasta Rea, Coasta Scoarta), iar cel stang este lin, folosit ca faneata, culturi agricole (Usudom, Podigor) iar in zonele mai inalte ca pasune (Gruiete). Staul se desfasoara pe cca. 5 km, de-a lungul drumului care strabate depresiunea. Peisajul comunei Hoparta aste dat de depozitele sedimentare cutate sub forma de anticlinate, stratul dur lipseste, iar alternanta de strate cu comportari diferite la eroziune (morre, agile, nisipuri slab cimentate) a determinat dezvoltarea reliefului structural. In functie de modul de utilizare al tesuturilor la nivel comunal se pot cumula urmatoarele suprafete, relationale in bilantul teritorial.
Cea mai mare parte a teritoriului comunal, peste 50% este ocupat de terenurile arabile. Padurile ocupa o suprafata de 441 ha fiind mult diminuate.

Clima
Teritoriul administrativ al comunei Hopirta este situat in apropierea paralelei de 46 grade 3O’ latitudine nordica pozitie cel incadreaza in zona tipica a climei temperate cu nuanta oceanica cu caracteristici specifice tinutului climatic de dealuri joase (300-500 m) prin analiza valorilor temperaturii medii lunare pe o perioada mai indelungata se constata urmatoarele, temperatura medie lunara cea mai coborata s-a inregistrat in luna ianuarie (-3.40 C – 3.50C), iar temperatura medie lunara cea mai ridicata in luna iulie (+20.00 C, +20.40C).
Temperatura medie lunara prezinta un minim in luna ianuarie si un maxim in luna iulie. Variatiile periodice ale temperaturii medii lunare ale aerului sunt determinate de circulatia generala a maselor de aer. Valoric fluctuatiile cele mai mari au loc in sezonul rece, cand contrastul termic al maselor de aer care se succed este mai evident. Numarul cel mai mare cu zile de inghet (28.7) apartine lunii ianuarie. Zilele de inghet de toamna si primivara sunt insotite noaptea de bruma fenomen cu mari consecinie in agricultura.

Religia
Parohia Hopirta
In comuna Hopirta confesiunile principale apartin cultelor ortodox, greco – catolic si baptist. O buna parte dintre lacasurile de cult apartin in prezent cultului ortodox, care formeaza patru parohii, o filie si cultul baptist care are o casa de rugaciuni.
Prima mentionare a prezencei vietii religioase la Hopirta dateaza din anul 1332, cand preotul Petru din Hoparta a platit prima parte a dijmei papale pe anul in curs.
Pe locul actualei biserici a existat dupa spusele batranilor, o mica biserica din lemn, care a fost demolata in favoarea construirii celei noi. Biserica noua cu hramul „Sf. Gheorghe”.
Proiectul noii biserici a prins viata sub inchinarea preotului Aron Macarie. Edificiul bisericii, este din caramida acoperita cu tigla si ocupa o suprafata de 176 mp, turnul clopotnitei, acoperita cu tabla face corp comun cu biserica. In clopotnita sunt doua clopote inegale care au fost cumparate si donate bisericii in anul 1920 de un grup de credinciosi
din Hopirta care lucrau la Bucuresti.

Cultul baptist
In 1918 ia fiinta biserica baptista din Hoparta autorizata in 1928. Casa de rugaciune a cultului baptist, o constructie initial uni camerala de 6x8m. S-a construit in 1947 prin contributia credinciosilor; terenul de cca. 1000 mp. fiind donat de Ionita Docea din Hopirta.

Parohia Turdas
Biserica ortodoxa din Turdas cu hramul „Sf. Mucenic Gheorghe” monument istoric a fost edificata intre anii 1824-1826 prin contributia credinciosilor, anul terminarii constructiei se gaseste inscris pe piciorul mesei din altar si pe tocul superior al usii de la intrarea in biserici. Inaintea acestei biserici, din surse orale se stie ca a existat un mic paradis, in incinta caruia a functionat scoala pe terenul unde este construita actualmente casa lui Nicolae Cordea. Marimea bisericii este de 14×8 mp. calibrata in functie de numarul credinciosilor din acel timp, construita sub forma de corabie cu altarul. In colturi, peretii interiori au avut o pictura pe panza insa nu se cunoaste anul pictarii si nici numele pictorului. Alaturi este clopotnita in forma conica cu turn de 4×4 m.

Biserica noua din Turdas
Aceasta biserica cu hramul „Sfintii mucenici Gheorghe si Dimitrie” reprezinta o adevarata creatie arhitectonica in stilul bisericii ortodoxe, este totodata si cea mai mare biserica din comuna. Lucrarile de constructie incep in vara anului 1985 sub coordonarea parintelui Tit Moldovan din dariile credinciosilor. Ulterior s-au realizat lucrarile de impodobire si dotare cu toate cele necesare unui lacas de cult. Rolul clopotnitei este preluat de doua turle; clopotul cel mare din turla din partea dreapta, cum se intra in biserici, provine dintr-o donatie de la Oradea, pe clopot se poate citi inscriptia: „Donat de mai multi credinciosi in anul 1986”. In turla stanga se afla clopotul mic adus de la biserica veche, pe care se afla inscriptia: „Daruit bisericii din comuna Turdasul Roman de Laurean Moldovean si sotia sa Neli in 1922”.

Parohia Spalnaca
Biserica de sus
Este vorba de o biserica modesta din lemn cu pereti din gradele, amplasata mai sus de edificiul celei actuale. Dupa demolarea acestei biserici (sf. Sec. XVIII, inc. Sec. XIX) s-a construit o biserici din lemn de dimensiuni impresionante pentru un lacas de acest tip (circa 14.8 m. lungime si 5.70 m. latime in exterior) dar justificate tinand cont de incarcatura demografica a satului in acel timp. Edificiul a fost construit cu plafonul in forma de nava. Constructia din lemn are talpile din barne groase de stejar, prelungite prin imbinari intarite cu scoabe metalice. Acoperisul montat in 1963 a fost construit in patru ape. Cea mai importanta extindere s-a facut in anul 1855 la nivelul pronaosului. Intrarea in biserica se face printr-un pridvor, dispus sub acelasi acoperis. Pictura realizata pe panza sau direct pe fetele barnelor este degradata in proportie de peste 50%, astfel incat doar pe alocuri se mai pot intui reprezentari picturale de tip bisericesc. Clopotnita este amplasata la 2-3 m. sud-vest de corpul bisericii, construita din lemn, in prezent mai adaposteste doar un clopot situat la cca 4 m. de sol. Greutatea clopotului apare inscris in cifre latine in registru superior: 52.11 kg; limba oxidata a acestuia este dovada „tacerii” sale.

Biserica de jos
Acest lacas a fost construit ca o replica a Bisericii de sus din nevoia de exprimare a creditei de catre romanii ortodocsi din Spalnaca. Biserica pronaos, naos si un altar in forma de trapez; in fata s-a construit un pridvor, plasat sub acelsi acoperis. Talpile din stejar, scheletul din barne de brad, padimentele si intariturile din lemn, acoperisul executat din sindrila in general materiale de constructie cu rezistenta redusa in timp au condus la degradarea accentuata a edificiului. Clopotnita fusese construita tot din lemn, la 3-4 m. sud-vest de biserica; planul patrat al scheletului din lemn partea centrala a edificiului era secondat catre exterior de alt schelet care a generat o incinta de protectie a partii centrale. Pe amplasamentul vechi a Bisericii de Jos a ramas marturie la toate cate au fost, doar fundatia de beton, alaturi de mormintele unor devotati slujitori ai bisericii.

Biserica noua
Constructia ei a inceput in perioada 1990-1991, in timpul pastoririi pr. Stefan Bretoiu, prin contributii ale credinciosilor si din materiale recuperate de la grajdurile fostului C.A.P. Biserica este construita dupa un plan treflat, fiind alcatuita cu iconostas de cult, ortodox din „lemn de stejar sculptat la Gherla si cu icoane facute de pictorul Horea Indolean tot din Gherla”. prezent biserica este pregatita pentru picturi; este in lucru si un mobilier adecvat din cires. Clopotnita este dispusa deasupra pronaus; aici sunt amplasate doua clopote vechi, din care unul este adus de la biserica de sus.
Sub scara de acces spre clopotnitia este depozitat alt clopot, tot de la biserica monument pe care se poate citi inscriptia „Turnat de Antoniu Novotny in Timisoara 1911. N. 3261”,  ultima parte a inscriptiei fiind probabil numele de inventar Turla Bisericii, inalta de 27 m. pana in varful crucii si de 19 m. pana la baza cupolei clopotnitei este accesibilia doar cu o scara mobila clopotele fiind trase de franghiile care atarna la baza clopotnitei.

Parohia Vama-Seaca si filia Silivas
Biserica cu hramul „Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul” a fost construita in stilul bisericilor ortodoxe, pe baza unui plan treflat, cu turla pe pronaus. In spatiul dintre cele 2 abside laterale, detinand si rolul de naos, altarul are dimensiuni apropiate de cele ale absidelor; spatiul de sub padimentul celor trei clopote a fost organizat de actualul paroh pentru un birou parohial, in absenta unei case parohiale functionale, dimensiunile lacasului de cult sunt adaptate pe de o parte la nr. credinciosilor din parohie iar pe de alta parte la spatiul avut la dispozitie pentru edificarea celor 3 noi constructii: edificiul de curand infiinta iar localitatea are un numar mic de locuitori, i-a fost atribuita filia Silivas. Actuala biserica a fost construita in forma de nava cu pronaos, naos si altar; iconostasul cu doua usi, este tot din lemn tencuit pe ambele parti, este o constructie din lemn tencuita exterior si interior, peste tencuiala din interior aplicandu-se o pictura
simpla. Acoperisul initial din sindrila a fost refacut prin acoperire cu tigla. Clopotnita din lemn este asezata in partea de rasarit, la caitiva metri fata de biserica Printre prioritatile parohiale, careia i s-a turnat fundalia si construirea unui nou lacas de cult in Silivas in apropierea caminului cultural.

Satul Hoparta
A fost arondat districtului militar Alba, circumscriptia Blaj, cercul Ocna Mures, ultima diviziune administrativa s-au aflat incepand cu 1850 satele Spalnaca si Silivas. Localitatea Turdas apartinea districtului Alba, circumscriptia Blaj, cercul Cetatea de Balta alaturi de alte 22 localitati din zona.
Din reorganizarea administrativa din 1876, completata in 1877, satele Spalnaca, Hoparta, Silivas si Turdas sunt arondate comitetului Alba de Jos sau Alba Inferioara plasa Ciumbrud. In aceasta din urma subdiviziune au fost incluse 28 localitati. Dupa unirea Transilvaniei cu Romania, teritoriul tarii a fost omogenizat administrativ, impunandu-se judetele. Consecinta a reorganizarii administrative din anul 1938, soldata cu impartirea teritoriului Romaniei in zece tinuturi, satele Spalnaca, Silivas, Hopirta si Turdas apartineau tinutului Alba.
In 1968 teritoriul tarii a fost impartit in 39 judete, satele Hopirta, Silivas, Turdas, Vama-Seaca si Spalnaca formand o comuna cu resedinta Hoparta  integranta a judetului Alba. Noul nucleu administrativ a fost condus de primarii Iosif Bogaru (1968-1969), Ioan Gatea (1970-1971), Ioan Ciungan (1972-1973), Vasile Corpodean (1973-1986) si Ironim Chiro (1986-1987).

Consecinta a revolutiei din Decembrie 1989, Hopirta si-a reluat statutul de resedinta de comuna avand in competenta sa satele Spalnaca, Siliva, Turdas si Vama-Seaca. Sefii administratiei locale dupa revolutia din 1989 au fost Aron Gherman (1990- 1996) si din 1996 pana in prezent Augustin Popa.
In acel an Hoparta avea 844 locuitori, depasind nivelul populatiei inregistrat in 1857, Silivasul 538 si Turdasul 692.
Cresterea cea mai spectaculoasa inregistreaza Spalnaca a carei populatie de 1131 de locuitori reprezinta mai mult decat dublul cifrei inregistrata din 1880 si in prezent recensamantul comunei Hoparta inregistreaza un numar de 1372 de locuitori.
Recensamantul din 1941 permite constatarea unei cresteri semnificative a populatiei a trei dintre satele care compun in prezent comuna Hoparta La aceasta data satul resedinta de comuna are 954 de locuitori, la Spalnaca se inregistreaza 1358 locuitori.
Dealtfel acest an reprezinta momentul in care satul Spalnaca este cel mai intens populat din intreaga sa existenta. Satul Turdas inregistreaza un spor demografic semnificativ, 772 locuitori. Singura comunitate care redreseaza din punct de vedere demografic este Silivas a carei populatie scade.
Incepand cu 1956, populatia tuturor satelor comunei Hopirta descreste. Scaderea cea mai dramatica este inregistrata cu ocazia recenzarii populatiei in anul 1992.
Scaderea drastica a populatiei satelor comunei Hopirta in perioada 1956-1992 se datoreaza politicii de industrializare promovata de regimul comunist. O buna parte din populatia tarii din mediul rural a migrat spre oras parasind agricultura, ca principala ocupatie in favoarea industiei.

Structura etnicii
In preajma primului razboi mondial, romanii raman majoritari in toate satele actualei comune Hoparta, cu exceptia satului Turdas unde se inregistreaza 16 locuitori cu etnie germana.
Structura etnicii a satelor comunei Hopirta nu se modifica substantial in perioada dintre cele 2 razboaie mondiale si in cea postbelica.
Romanii raman majoritari, populatia de etnie germana dispare insa creste numarul tiganilor din satul Silivas.

Scurt Istoric

Teritoriului actualei comune este dovedit prin prezenţa a numeroase vestigii arheologice încă din epoca preistorică, identificate în diferite puncte a vetrei de locuire ca şi în extravilanul satelor actuale. Atestate începând cu debutul secolului al XII-lea, satele Hopârta, Silivaş, Turdaş şi Şpalnaca împreună cu cătunele sale au avut o populaţie al cărui număr a crescut de-a lungul timpului. Lucrările de înregistrare a datelor a început în vara anului 1850.

Conform recensământului:
•    Hopârta avea 688 de locuitori,
•    Silivaşul 341,
•    Şpălnaca 898
•    Turdaş 614.
Recensământul realizat de administraţia austriacă în 1857 a avut de asemenea caracter general. La această dată, Hopârta avea 749 de locuitori dintre care erau plecaţi 9. Populaţia cea mai numeroasă locuia în Şpălnaca. Erau prezenţi la data realizării recensământului 966 localnici, din sat fiind plecaţi 20. În Turdaş locuiau 628 locuitori, satul Silivaş era cel mai puţin populat la această dată dintre satele comunei Hopârta. El avea 376 de localnici.
Analizând recensământele din 1850 şi 1857 se constată evoluţia demografică ascendentă în cazul tuturor satelor comunei Hopârta. Peste mai bine de un deceniu în 1880, recensământul populaţiei indica 699 locuitori la Hopârta, 349 la Silivaş, 862 la Şpălnaca şi 536 la Turdaş. În toate satele comunei Hopârta numărul locuitorilor scade comparativ cu datele înregistrate la recensământul din 1857. Recensământul din anul 1900 înregistrează un spor demografic important.